Chipuri care nu se uită

Propunerea părintelui Onu, din Piteşti, de a participa şi eu la cea de a IV-a adunare a preoţilor din cadrul Oastei Domnului ce avea ca temă: „Înnoirea mijloacelor pastoral-misionare în faţa provocărilor epocii“, m-a luat pe nepregătite. Dar nu puteam refuza aşa ceva şi am riscat, prezentându-mă la Sibiu… cu tema nefăcută. A fost primul meu contact cu Oastea cea mare şi mă aflu încă sub efectul evenimentului. Stau, meditez şi gândesc că, iată, există pe lume, chiar în această ţară iubită de Dumnezeu, oameni de o puritate extraordinară, oameni care trăiesc fiecare moment, muncind şi rugându-se, slăvindu-L pe Creator.

Nu voi uita niciodată chipurile deschise, luminoase, încrezătoare, pline de viaţă, întâlnite acolo. Chipuri de oameni de toate vârstele – sufletul nu are vârstă – pe care, deşi nu le mai întâlnisem niciodată, aveam strania senzaţie că-mi sunt cunoscute! Fraţi şi surori din Moldova, din Maramureş, din Oltenia, Ardeal sau Banat care slujesc Domnului în respectivele colţuri de ţară, oameni adevăraţi ai acestei lumi pe care parcă i-ai mai fi întâlnit cândva, undeva.

Citește mai mult