Să nu grăieşti de rău pe surd şi înaintea orbului să nu pui piedică. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. (Levitic 19, 14).
Cu binecuvântarea Înalt PreaSfinției Sale , Înalt PreaSfințitul Părinte Calinic Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului , în perioada 15 – 18 Noiembrie 2018 , Preotul Onu Constantin împreună cu Corul Effatta al studenților teologi surzi ai Facultății de Teologie , Litere , Istorie și Arte din Pitești , au participat la Festivalul Internațional Artă și Toleranță , desfășurat în orașul Vence , Franța.
Tatăl nostru în limbajul mimico gestual liturgic românesc.
vezi imagini si aici: Social Filantropia – Arhiepiscopia Arad
– Are emoții pentru proba de astăzi?
– Puține.
Într-o sală cu doi supraveghetori și un interpret mimico- gestual alături. Paulina dă examenul maturității.
Analiză teologică
Dumnezeu Însuşi Se defineşte: „Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul” (Ap. 1, 8). Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, poartă grija nu numai pentru păstrarea acestei lumi, ci este Atotţiitor şi al lumii cereşti.
Argumentarea şi execuţia gestului
Fiind vorba de forţa Creatorului, Făcătorului, în care toate cele văzute şi nevăzute sunt susţinute de voinţa Lui, singura modalitate de reprezentare a acestei realităţi este gesticularea universului infinit, care este susţinut imagistic în braţele ocrotitoare ale lui Dumnezeu Atotţiitorul.
Analiză teologică
Prin termenul de Tatăl, Sfânta Scriptură indică pe Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care ne face şi pe noi fii adoptivi ai Lui (I Ptr. 1, 3). Mântuitorul spune Mariei Magdalena, după Înviere, „nu te atinge de mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru…” (In. 20, 17). Acelaşi este sensul în care Mântuitorul ne invită să ne rugăm lui Dumnezeu. El ne aşează pentru vecie în relaţia filială faţă de Tatăl Ceresc, dându-ne forma cea mai cuprinzătoare a rugăciunii creştine, rugăciunea domnească: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri…” (Mt. 6, 9). Şi această accepţie a termenului abundă în Noul Testament (In. 8, 38-42).
Credincioși surzi din Eparhia Slatinei au participat in Duminica Floriilor, la Sfânta Liturghie, in Biserica mică din cadrul complexului Catedralei Episcopale. Dupa slujba, ei au mulțumit lui Dumnezeu prin semne si au primit cadouri, constând in alimente si dulciuri, oferite de Parintele Ionut Draghici.
Asociația Națională a Interpreților și Consilierilor în limbajul mimico gestual, organizează în perioada 16 Aprilie 2018 – 16 Iunie 2018, în laboratorul mimico gestual al Universității din Pitești, cursuri de însușire și comunicare prin sistemul vizual, manual și non verbal, specific persoanelor surde.
Cursul se adresează absolvenților de studii superioare și costă 1200 lei.
Pentru cei interesați așteptam pe sfpalama@yahoo.com copii după diploma de absolvire facultate și Carte de Identitate.
Pentru relații sunați la 0722483296 Preot Conf.Univ.Dr.Onu Constantin, Președintele instituției menționate mai sus .
Analiză teologică
Termenul Dumnezeu, în limba greacă, Theos, Theotes, în limba latină Deus, Dominus deus, înseamnă „fiinţă supremă, existenţă divină personală”.
Apelativul sau titlul Domnul folosit pentru Dumnezeu este, în Vechiul Testament, corespondentul ebraicului Yahve. Din respect pentru Numele prea sfânt, revelat de Dumnezeu lui Moise (Iş. 3, 13-14), evreii nu-l pronunţau.
În Noul Testament, nu este folosit niciodată Yahve. În toate citatele din Vechiul Testament şi în aluziile la textele vechi testamentare pe care le găsim în
Noul Testament, Dumnezeu este numit (o)kierios Domnul, pe linia folosirii acestui nume în Septuaginta.
Mulţimim şi pe această cale tuturor celor implicaţi în promovarea acestui eveniment, în special Replica – INFO HD şi Părintelui Ilie Mirel pentru traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)
„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a doua)
„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea I)- nu are traducere în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)
Cum reuşea să se împartă subofiţerul Mirel Ilie între Corpul de control şi inspecţie al Ministerului Apărării Naţionale şi slujirea preoţească la Biserica Sfântul Elefterie Vechi, doar Dumnezeu ştie. Şi tocmai pentru că ştie, i-a gândit o singură haină pentru ambele slujiri.
Pe părintele Mirel Ilie – Ostaşul cu două uniforme – l-am cunoscut împreună, prin file mai vechi ale ziarului nostru. Pe atunci, la poarta instituţiei militare tot de părintele Mirel am întrebat. Gradul nu i-l cunoştea nimeni, iar numele, prea puţini. Situaţia va rămâne aceeaşi, cu certitudine, pe viitor.
Pe ultima sută de metri a unei mari sărbători creştine, în ziua Odovaniei Praznicului Înălţării Sfintei Cruci, 21 septembrie, părintele Mirel şi-a aşezat mai bine pe umeri crucea şi a fost învestit în noua sa funcţie, de preot militar, în aceeaşi unitate în care a slujit ca militar. Citește în continuare>
Sub sloganul “O lume pentru viață” credincioșii surzi din Slatina au participat pe data de 24 Martie 2018, împreună cu Pr. Ionut Draghici – preotul slujitor al comunității si Dna Doina Savin – director executiv A.N.S.R, filiala Slatina, la “Marșul pentru viață”.
Pentru acest eveniment, aceștia au creat pancarte pro viață, pro adopție ,non violență ,punand in evidență importanța vieții, împreuna cu valorile ei, pe care Dumnezeu i le-a dat omului.
Analiză teologică
În textul Crezului, sensul pe care îl dobândeşte cuvântul unul este dat de dogmatică, aceasta consemnând, în mod unitar, credinţa într-un singur Dumnezeu sau monoteismul, teză susţinută de toţi Părinţii şi Scriitorii bisericeşti care s-au ocupat de acest adevăr: „Dumnezeu este unul”. Sfântul Apostol Pavel scrie corintenilor: „… pentru noi este un singur Dumnezeu-Tatăl, din care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin el” (I Cor. 8, 6), iar Sfântul Efrem Sirul27 zice „Dacă nu e un singur Dumnezeu, nu e Dumnezeu”.
Argumentarea şi execuţia gestului
Modalitatea reprezentării şi transmiterii actului de credinţă însuşită de către credinciosul surd am gândit-o sub forma execuţiei unui act volitiv în care mâna dreaptă cu braţul întins, aflat în dactilema C, reprezintă asumarea învăţăturii Bisericii în cadrul sinoadelor ecumenice, pe care credinciosul şi-o exprimă la momentul afirmării actului de credinţă, prin deplasarea mâinii către tâmpla dreaptă, punct al inserării în mecanismele gândirii personale a acestei învăţături. Dactilema C reprezintă modul în care persoana surdă pătrunde în învăţătura Bisericii şi şi-o însuşeşte la modul conştient, urmând să se conformeze ad litteram. Mâna aflată în dactilema C, reprezintă şi actul căutării de către ins a cunoaşterii, a învăţăturii tezaurizate peste milenii, care să conducă pe Calea, Adevărul şi Viaţa în Hristos şi în Biserică.
