Duminica dimineata, la portile -batranei- bisericute din Lazaret e liniste. Ai zice ca e pustiu. La un moment dat, un barbat, aparut de nicaieri, se furiseaza inauntru. Il urmez. Spre surprinderea mea, Casa Domnului e plina de lume. Se tine sfanta slujba, la fel ca peste tot in biserici, indiferent de religie. Doar ca aici nu se aude decat vocea unui preot. Fara cantor ori cor, prezente obisnuite in ritualurile ortodoxe. In schimb, un al doilea preot isi foloseste mainile, intr-un limbaj specific surdomutilor. Ma aflu intr-una dintre putinele biserici din tara destinate persoanelor cu deficiente de auz. Enoriasii sunt adusi cu microbuze si masini din tot judetul pentru a cunoaste Cuvantul Domnului.
Parohia Lazaret II
Persoanele cu deficiente de auz au, de curand, un loc numai al lor, in care merg sa se roage si sa se -infrupte- din tainele Sfantei Scripturi. La cererea enoriasilor obisnuiti sa traiasca in lumea fara sunete, IPS Laurentiu, mitropolitul Ardealului, a dat aprobare pentru infiintarea parohiei Lazaret II din Sibiu – una destinata persoanelor cu deficiente de auz. Ideea infiintarii unei astfel de parohii la Sibiu, printre putinele de acest gen din tara, s-a nascut la Pitesti. Preotul Constantin Onu, lector la Facultatea de Teologie din localitate, a sesizat ca deficientii de auz sunt pe nedrept uitati de la activitatea de cult. Multi dintre acestia participau la slujba, dar nu intelegeau mai nimic.