Oastea Domnului

„Iubiţi fraţi şi surori, numele meu e Toma Constantin. Sunt din Piteşti şi, din voia Domnului, sunt primul preot surd din România şi poate din Europa, poate din lume. Aceasta este voia Domnului care s-a făcut prin Oastea Domnului, prin mijlocirea directă a preotului Onu Constantin, care a pătruns în lumea noastră de surzi pentru a transmite mesajul Cuvântului lui Dumnezeu şi în această lume, aşa-zisă a tăcerii.

În faţa dumneavoastră, suntem aici o mână de oameni care nu mai auzim, care aparţinem altei lumi, dar avem şi noi dreptul la credinţă, la iubire, la rugăciune, la speranţă.

Pentru moment suntem puţini; pentru viitor suntem convinşi că va pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu în toată lumea noastră, a tăcerii, care se compune din vreo trei sute de suflete, în toată ţara.

Citește mai mult

Dumnezeu este iubire. Şi oamenii de suflet au dovedit acest adevăr prin tot ce au făcut pentru noi, surdo-muţii.

Aprofundând cât de cât ideea, pot aminti, în continuare, lucruri cunoscute de toţi credincioşii, dar nu şi de toţi surdo-muţii: Dumnezeu mai este şi Lumină, Viaţă, Eternitate, Veşnicie, fără de care Universul ar fi o materie moartă.

Noi, românii, ne-am născut ortodocşi şi vrem ca, în lungul veacurilor, şi urmaşii noştri să continue această credinţă strămoşească sacră. Într-o asemenea chestiune nu poate fi vorba, nici măcar în gând, de alte convingeri, aşa-zis, moderne. Părăsirea credinţei străbune, „robotizarea“ într-o altă religie decât cea a Adevărului ar însemna trădarea Mântuitorului, ceea ce echivalează cu un păcat de moarte – moartea sufletului. Dacă religiile, sectele apărute peste noapte, ar fi comparate (nu confundate) cu un partid sau altul din puzderia de partide politice, se poate spune că, dacă în convingerile politice poţi „migra“ de colo, colo, un adevărat creştin nu poate demisiona din „partidul“ Ortodoxiei, fără să-l mustre conştiinţa, înainte de a-l mustra Domnul la Judecata de Apoi.

Citește mai mult