Lună: iunie 2020
Admitere 2020 – Master – Misiune şi slujire prin limbajul mimico-gestual
Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte
Program de studii: Misiune şi slujire prin limbajul mimico-gestual
Domeniul: Teologie
Durata studiilor: 2 ani (4 semestre)
Forma de învățământ: Invatamant cu frecventa
Cifra de școlarizare:
– locuri subvenționate: 2, din care:
– granturi de studii subventionate de la buget: 2
– locuri cu taxă: 48
- Mai multe detalii aici:
Telefon secretariat admitere: 0348453310
Adresă de mail secretariat admitere: admitere_ftlia@upit.ro
Web-site: https://www.upit.ro/ro/academia-reorganizata/facultatea-de-teologie-litere-istorie-si-arte/departamentul-teologie2/programe-master-teologie/misiune-si-slujire-prin-limbajul-mimico-gestual
Mulțumsc Doamne!
Dumnezeu este iubire. Şi oamenii de suflet au dovedit acest adevăr prin tot ce au făcut pentru noi, surdo-muţii.
Aprofundând cât de cât ideea, pot aminti, în continuare, lucruri cunoscute de toţi credincioşii, dar nu şi de toţi surdo-muţii: Dumnezeu mai este şi Lumină, Viaţă, Eternitate, Veşnicie, fără de care Universul ar fi o materie moartă.
Noi, românii, ne-am născut ortodocşi şi vrem ca, în lungul veacurilor, şi urmaşii noştri să continue această credinţă strămoşească sacră. Într-o asemenea chestiune nu poate fi vorba, nici măcar în gând, de alte convingeri, aşa-zis, moderne. Părăsirea credinţei străbune, „robotizarea“ într-o altă religie decât cea a Adevărului ar însemna trădarea Mântuitorului, ceea ce echivalează cu un păcat de moarte – moartea sufletului. Dacă religiile, sectele apărute peste noapte, ar fi comparate (nu confundate) cu un partid sau altul din puzderia de partide politice, se poate spune că, dacă în convingerile politice poţi „migra“ de colo, colo, un adevărat creştin nu poate demisiona din „partidul“ Ortodoxiei, fără să-l mustre conştiinţa, înainte de a-l mustra Domnul la Judecata de Apoi.
Chipuri care nu se uită
Propunerea părintelui Onu, din Piteşti, de a participa şi eu la cea de a IV-a adunare a preoţilor din cadrul Oastei Domnului ce avea ca temă: „Înnoirea mijloacelor pastoral-misionare în faţa provocărilor epocii“, m-a luat pe nepregătite. Dar nu puteam refuza aşa ceva şi am riscat, prezentându-mă la Sibiu… cu tema nefăcută. A fost primul meu contact cu Oastea cea mare şi mă aflu încă sub efectul evenimentului. Stau, meditez şi gândesc că, iată, există pe lume, chiar în această ţară iubită de Dumnezeu, oameni de o puritate extraordinară, oameni care trăiesc fiecare moment, muncind şi rugându-se, slăvindu-L pe Creator.
Nu voi uita niciodată chipurile deschise, luminoase, încrezătoare, pline de viaţă, întâlnite acolo. Chipuri de oameni de toate vârstele – sufletul nu are vârstă – pe care, deşi nu le mai întâlnisem niciodată, aveam strania senzaţie că-mi sunt cunoscute! Fraţi şi surori din Moldova, din Maramureş, din Oltenia, Ardeal sau Banat care slujesc Domnului în respectivele colţuri de ţară, oameni adevăraţi ai acestei lumi pe care parcă i-ai mai fi întâlnit cândva, undeva.