TATĂL – MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ tradusă în limbajul mimico-gestual liturgic românesc (V)

Analiză teologică

Prin termenul de Tatăl, Sfânta Scriptură indică pe Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care ne face şi pe noi fii adoptivi ai Lui (I Ptr. 1, 3). Mântuitorul spune Mariei Magdalena, după Înviere, „nu te atinge de mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru…” (In. 20, 17). Acelaşi este sensul în care Mântuitorul ne invită să ne rugăm lui Dumnezeu. El ne aşează pentru vecie în relaţia filială faţă de Tatăl Ceresc, dându-ne forma cea mai cuprinzătoare a rugăciunii creştine, rugăciunea domnească: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri…” (Mt. 6, 9). Şi această accepţie a termenului abundă în Noul Testament (In. 8, 38-42).

Citește mai mult