Biserica pentru românii cu deficiențe de vorbire și auz

În biserica micuţă, cu sfinţi şterşi de timp, la dreapta şi la stânga pisaniei, vorbele-s puţine. Aerul are iz de ceară topită, verbele au alte valenţe. Salutul se rezumă la doi pumni loviţi uşor, unul de altul. Am intrat în colţul de oraş unde surdomuţii îl strigă pe Dumnezeu, chiar dacă nu pot să-l pronunţe.

Citește mai mult