Biserica Sfantul Elefterie Vechi – BISERICA SURZILOR DIN BUCURESTI

Urcand scarile de la statia de metrou Eroilor spre strazile agitate de iuresul vietii de Capitala, privirea iti este atrasa de turlele impunatoare ale Bisericii Sfantul Elefterie – Nou. Nu departe, se afla insa si Biserica Sfantul Elefterie – Vechi, lacas al comunitatii surzilor din Bucuresti. Acum cinci ani, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, biserica a fost randuita drept lacasul de rugaciune al comunitatii ortodoxe a surzilor din Bucuresti. La origini, de comunitatea acestora a avut grija parintele Victor Preoteasa, iar de la inceputul lunii iulie a fost desemnat slujitor al bisericii parintele Ilie Mirel. Am gasit comunitatea rugandu-se tacut in limbajului mimico-gestual de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, uimindu-ma sa vad, pentru prima data cum sunt sculptate in aer bine cunoscutele cuvinte din ecteniile, cantarile si rugaciunile Sfintei Liturghii. Fiind obisnuita sa-mi concentrez toata atentia, in timpul slujbelor, pe simtul auzului, am inceput sa urmaresc cu emotie miscarile necunoscute mie.

Citește mai mult

Biserici pentru surzi

În România există peste 20 de biserici pentru surdo-muţi.

Prima dintre ele a fost înfiinţată la Piteşti, în 1996, de către preotul Constantin Onu, care slujeşte la Biserica Mavrodolu, din oraş.
Tot el a inventat un limbaj pentru surzi, cu specific religios.
E vorba de o nouă metodă de comunicare gestuală în cadrul bisericii.
Marele câştig este că persoanele cu deficienţe de auz – izolate până acum chiar şi de Biserică – pot trăi o viaţă creştină, ca toţi ceilalţi.
Mai mult, există şi un cor al surdo-muţilor teologi.
Despre toate astea, am stat de vorbă cu preotul Constantin Onu.

Audio: AICI

 

Bisericuţa slujbelor tăcute

Urcând scările de la staţia de metrou Eroilor spre străzile agitate de iureşul vieţii de Capitală, privirea îţi este atrasă de turlele impunătoare ale Bisericii „Sfântul Elefterie“ – Nou. Nu departe, se află însă şi Biserica „Sfântul Elefterie“ – Vechi, lăcaş al comunităţii surzilor din Bucureşti.
Acum cinci ani, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, biserica a fost rânduită drept lăcaşul de rugăciune al comunităţii ortodoxe a surzilor din Bucureşti. La origini, de comunitatea acestora a avut grijă părintele Victor Preoteasa, iar de la începutul lunii iulie a fost desemnat slujitor al bisericii părintele Ilie Mirel. Am găsit comunitatea rugându-se tăcut în limbajului mimico-gestual de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, uimindu-mă să văd, pentru prima dată cum sunt sculptate în aer bine cunoscutele cuvinte din ecteniile, cântările şi rugăciunile Sfintei Liturghii. Fiind obişnuită să-mi concentrez toată atenţia, în timpul slujbelor, pe simţul auzului, am început să urmăresc cu emoţie mişcările necunoscute mie. Era o Liturghie tăcută pentru mine, însă plină de înţeles şi acompaniată de o muzicalitate tainică pentru ceilalţi.

Citește mai mult

Biserica tăcerii din inima Bucureştiului

– Acasă la Cuviosul Meletie, Sfântul celor care nu aud, dar stau mereu de vorbă cu Dumnezeu –

Refugiată stingher, într-un mic scuar al Dâm­boviţei, bisericuţa Sfântului Meletie pare cea mai mică şi mai discretă biserică din Bucureşti. O biserică sfioasă şi cuminte în toate. O biserică a tăcerilor de tot felul. Un mic refugiu creştin, construit pe la 1740, în amintirea Sfântului Elefterie şi a Cuviosului Meletie, ocrotitorul oamenilor nevor­bitori, cu defi­cienţe de auz. Primul predicator mimico-gestual. Primul teolog or­todox care a continuat să vor­bească şi să dea învăţătură prin semne, ridicând în aer trei de­gete, în chipul Sfintei Treimi, chiar dacă limba îi fusese tăiată, asemenea Sfântului Maxim Măr­tu­risitorul, torturat şi el, în ace­laşi fel.

Citește mai mult

Biserica tacerii

Printr-o stradanie uriasa, purtat tot timpul din spate de Dumnezeu, un preot a izbutit sa-i aduca pe surdo-muti in biserici.

Parintele Constantin Onu din Pitesti face parte din stirpea acelor oameni care traseaza punti de lumina intre cer si pamant. In urma unei munci colosale de aproape zece ani, prin efortul sfintiei sale, surdo-mutii de pe cuprinsul intregii tari beneficiaza astazi de scoli liceale si universitare in care isi pot pregati preoti proprii. La ora actuala, exista deja 15 comunitati ortodoxe de surzi, cu preoti slujitori in limbajul mimico-gestual romanesc, apartinand diferitelor eparhii de pe cuprinsul intregii tari.

Citește mai mult

Tineri cu deficienţe de auz si vorbire – Primăvară dulce

De la adunarea de tineret pe ţară a Oastei Domnului (Comăneşti, 11 mai 2013)
Tineri teologi de la Pitesti cântând în limbajul mimico-gestual „Primăvară dulce”

Adunarea de tineret pe ţară a Oastei Domnului dedicată centenarului Traian Dorz (Beiuş, 26 apr. 2014)

Primăvară dulce ne-a venit frumos,
Să cântăm cu toţii: (bis) „A-nviat Hristos!” (bis)

Citește mai mult

Teatru şi cântec în lumea celor fără auz

Un grup de studenţi ai facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Piteşti formează un cor unic în lume: cântă prin semne. Grupul studenţesc Effatta „cântă“ în cor la biserică şi joacă piese de teatru folosind limbajul semnelor, pentru cei ca ei care sunt captivi într-o lume veşnic tăcută.

I-am cunocut pe oamenii extraodinari din corala Effatta, acum câteva zile, într-o seară când repetau pentru o reprezentaţie pe care aveau să o dea la o televiziune renumită din Bucureşti. La îndemnul Arhiepiscopului Argeşului şi Muscelului, Calinic, şi prin munca titanică a unor oameni precum preotul Constantin Onu, la Piteşti a început un program menit să ducă în lumea surzilor cuvântul lui Dumnezeu.

Citește mai mult