Teatru şi cântec în lumea celor fără auz

Un grup de studenţi ai facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Piteşti formează un cor unic în lume: cântă prin semne. Grupul studenţesc Effatta „cântă“ în cor la biserică şi joacă piese de teatru folosind limbajul semnelor, pentru cei ca ei care sunt captivi într-o lume veşnic tăcută.

I-am cunocut pe oamenii extraodinari din corala Effatta, acum câteva zile, într-o seară când repetau pentru o reprezentaţie pe care aveau să o dea la o televiziune renumită din Bucureşti. La îndemnul Arhiepiscopului Argeşului şi Muscelului, Calinic, şi prin munca titanică a unor oameni precum preotul Constantin Onu, la Piteşti a început un program menit să ducă în lumea surzilor cuvântul lui Dumnezeu.

Din 1996 când a fost demarat acest program, progresele au fost extraordinare: acum există peste 20 de preoţi pentru cei care nu aud, s-a creat un limbaj al semnelor prin care li se transmite cuvântul divin, se ţin slujbe penrtu aceşti oameni, s-a format chiar o corală a surzilor, numită Effatta. Acest program pentru persoanele fără auz este unic în întreaga lume creştin-ortodoxă, a pornit din Argeş şi se desfăşoară acum, prin Patriarhia Română, în toată ţara.

Cântec fără sunete

Studenţii din Grupul Effatta repetau cu seriozitate, solemn, într-una dintre încăperile parohiei Mavrodolu din Piteşti. Pentru noi, cei care auzim, tabloul pare iniţial puţin straniu. E o altă lume, după alte reguli. Tot zgomotul era undeva afară, iar noi, cei dependenţi de el, parcă ne-am pierdut pentru câteva minute reperele obişnuite. Vedeam câţiva tineri gesticulând. Nu auzeam nimic, decât, din când în când, zgomotul produs de o mişcare mai rapidă a mâinii. Cei şapte tineri ai coralei Effatta cântau o melodie religioasă, însă o melodie pe care numai ei o puteau auzi.

Rolurile erau inversate şi surzi deveniserăm noi, cei ce suntem atât de obişnuiţi cu zgomotul. Am asistat la toată repetiţia, le-am urmărit feţele luminându-se şi parcă am prins câte ceva din sensul celor spuse de ei. Era un cântec al gesturilor despre dragostea lui Dumnezeu, despre iertare şi despre credinţă.  Grupul coral Effatta şi-a făcut debutul în anul 1996, printr-un concert susţinut în aula Universităţii din Piteşti. De atunci, au uimit o lume întreagă. Şi contină să o facă.

Omul care a creat un limbaj evanghelic pentru surzi

Grupul Effatta repeta alături de părintele Constantin Onu, omul care a inventat, practic, o modalitate prin care surzii să poate auzi cuvântul divin.

„ Peste tot în ţară, surdo-muţii mureau nespovediţi şi neîmpărtăşiţi şi aveau mare nevoie de a cunoaşte şi ei cuvântul lui Dumnezeu. Nu am avut de unde să mă inspir, dar mi-am dat seama că un limbaj religios al gesturilor exista deja în biserică. Eu a trebuit doar să îl descopăr.” spune părintele Onu. Impactul transpunerii slujbei în rândul persoanelor surde a fost unul extraodinar. Pentru prima oară, ei pot înțelege slujba religioasă şi se pot ruga prin semne.

„Numele meu este Lazăr Cristina. Am 20 de ani și, de la un an și jumătate, mi-am pierdut auzul. Deși nu este ușor am reușit să învăț să trăiesc în lumea auzitorilor. Eu sunt la fel ca un om normal deşi nu aud, am sentimente, am suflet, iubesc. Dumnezeu vede şi ne iubeşte la  fel ca pe oamenii normali”, spune Cristina Lazăr, una dinre membrele grupului Effetta.

„Întotdeauna, auzitorii spun că surzii sunt proști, dar ar trebui să vină în rândul nostru să vadă că trăim normal, învățăm, lucrăm, ne căsătorim, avem copii.”, spune Cristina, studentă, o altă membră a coralei.

sursa: http://adevarul.ro

Lasă un comentariu