Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Vorbim in fiecare zi, adeseori prea Cu gandul la Dumnezeu in lumea taceriimult si fara rost, fara a cugeta indeajuns, ii ascultam pe ceilalti si plecam de multe ori urechea la tot felul de vesti, zvonuri si barfe sau ne astupam urechile exasperati de poluarea sonora in care traim fara sa stim sa pretuim cu adevarat si sa folosim asa cum trebuie darurile minunate pe care le avem de la Dumnezeu, prin glas si prin auz, si fara sa ne gandim ca printre noi, poate foarte aproape de noi, poate chiar in vecini, unii oameni nu pot percepe lumea ca noi, scufundati fiind in lumea tacerii. In Romania numarul persoanelor cu deficiente auditive este estimat la 30.000. Ca peste tot in lume acesti semeni ai nostri traiesc printre cei ce aud, desi nu au cu acestia foarte multe contacte care sa depaseasca cadrul cotidian obisnuit. Lipsiti de comunicarea verbala, izolati de multe ori de societate, surzii isi duc povara intr-o lume a lor, tacuta, constituindu-se intr-o comunitate destul de inchegata cu simtul propriei identitati. Pentru aceasta minoritate lingvistica si culturala modalitatea de comunicare o constituie limbajul mimico-gestual, limbajul semnelor.

Citește mai mult

„Ei sculptează liturghia cu mâinile în aer“

La 500 de ani de la apariţia Liturghierului lui Macarie ieromonahul, prima carte tipărită pe teritoriul României, în anul 2008 a apărut, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă (Bucureşti), în premieră ortodoxă, primul Liturghier tradus în limbajul mimico-gestual liturgic românesc. Acesta reprezintă munca de 13 ani a părintelui Constantin Onu de la Piteşti. „Comuniunea noastră cu credincioşi care nu aud trebuie să fie cultivată ca parte integrantă a vieţii Bisericii. Cuvintele Mântuitorului, rostite în momentul vindecării unui surd, «Effatta!», adică «deschide-te!» (Marcu 7, 34), trebuie să străbată veacurile şi să ne îndemne şi pe noi, slujitorii altarelor, să deschidem minţile, inimile, precum şi toată dragostea credincioşilor, spre înţelegerea şi spre trăirea adevăratei credinţe“, după cum semnează în prefaţa Liturghierului PF Părinte Patriarh Daniel. Hotărâţi să citim întreg scenariul acestei frumoase poveşti de peste un deceniu, l-am vizitat pe părintele Constantin Onu, consilier la Episcopia Argeşului şi Muscelului, la Biserica Mavrodolu din Piteşti, acolo unde slujeşte.

Citește mai mult

Sfantul Ierarh Meletie, ocrotitor al persoanelor cu deficiente de auz

Sfântul Ierarh Meletie s-a născut în Armenia din părinți creștini. Pentru viața lui aleasă, a fost hirotonit, împotriva voii sale, Episcop în Sevastia Armeniei. Nu după mult timp, a fost mutat Episcop al Veriei, în Siria. Arhiepiscop al Antiohiei a ajuns în timpul luptelor dintre ortodocși și arieni, după ce scaunul Antiohiei fusese ocupat de un șir întreg de episcopi arieni.
Lupta lui pentru întărirea credinței ortodoxe împotriva arienilor a aprins mânia acestora, care, la numai o lună de la înscăunare, au uneltit pe lângă împăratul Constanțiu (337-361) să fie surghiunit în Armenia. Meletie a revenit în scaun în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), dar a fost surghiunit a doua oară de împărat, care dorea reînvierea păgânismului. Al treilea surghiun a fost în timpul împăratului arian Valens, după ce revenise în scaun în timpul dreptcredinciosului împărat Iovian (363-364). S-a întors abia în anul 378, sub domnia împăratului ortodox Grațian (367-383), când a osândit toate ereziile vremii într-un sinod ținut în anul 379. A condus cu înțelepciune și al doilea Sinod Ecumenic (381, Constantinopol).

Citește mai mult

Biserici pentru surzi

În România există peste 20 de biserici pentru surdo-muţi.

Prima dintre ele a fost înfiinţată la Piteşti, în 1996, de către preotul Constantin Onu, care slujeşte la Biserica Mavrodolu, din oraş.
Tot el a inventat un limbaj pentru surzi, cu specific religios.
E vorba de o nouă metodă de comunicare gestuală în cadrul bisericii.
Marele câştig este că persoanele cu deficienţe de auz – izolate până acum chiar şi de Biserică – pot trăi o viaţă creştină, ca toţi ceilalţi.
Mai mult, există şi un cor al surdo-muţilor teologi.
Despre toate astea, am stat de vorbă cu preotul Constantin Onu.

Audio: AICI

 

Bisericuţa slujbelor tăcute

Urcând scările de la staţia de metrou Eroilor spre străzile agitate de iureşul vieţii de Capitală, privirea îţi este atrasă de turlele impunătoare ale Bisericii „Sfântul Elefterie“ – Nou. Nu departe, se află însă şi Biserica „Sfântul Elefterie“ – Vechi, lăcaş al comunităţii surzilor din Bucureşti.
Acum cinci ani, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, biserica a fost rânduită drept lăcaşul de rugăciune al comunităţii ortodoxe a surzilor din Bucureşti. La origini, de comunitatea acestora a avut grijă părintele Victor Preoteasa, iar de la începutul lunii iulie a fost desemnat slujitor al bisericii părintele Ilie Mirel. Am găsit comunitatea rugându-se tăcut în limbajului mimico-gestual de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, uimindu-mă să văd, pentru prima dată cum sunt sculptate în aer bine cunoscutele cuvinte din ecteniile, cântările şi rugăciunile Sfintei Liturghii. Fiind obişnuită să-mi concentrez toată atenţia, în timpul slujbelor, pe simţul auzului, am început să urmăresc cu emoţie mişcările necunoscute mie. Era o Liturghie tăcută pentru mine, însă plină de înţeles şi acompaniată de o muzicalitate tainică pentru ceilalţi.

Citește mai mult

Biserica tacerii

Printr-o stradanie uriasa, purtat tot timpul din spate de Dumnezeu, un preot a izbutit sa-i aduca pe surdo-muti in biserici.

Parintele Constantin Onu din Pitesti face parte din stirpea acelor oameni care traseaza punti de lumina intre cer si pamant. In urma unei munci colosale de aproape zece ani, prin efortul sfintiei sale, surdo-mutii de pe cuprinsul intregii tari beneficiaza astazi de scoli liceale si universitare in care isi pot pregati preoti proprii. La ora actuala, exista deja 15 comunitati ortodoxe de surzi, cu preoti slujitori in limbajul mimico-gestual romanesc, apartinand diferitelor eparhii de pe cuprinsul intregii tari.

Citește mai mult

Tineri cu deficienţe de auz si vorbire – Primăvară dulce

De la adunarea de tineret pe ţară a Oastei Domnului (Comăneşti, 11 mai 2013)
Tineri teologi de la Pitesti cântând în limbajul mimico-gestual „Primăvară dulce”

Adunarea de tineret pe ţară a Oastei Domnului dedicată centenarului Traian Dorz (Beiuş, 26 apr. 2014)

Primăvară dulce ne-a venit frumos,
Să cântăm cu toţii: (bis) „A-nviat Hristos!” (bis)

Citește mai mult

Teatru şi cântec în lumea celor fără auz

Un grup de studenţi ai facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Piteşti formează un cor unic în lume: cântă prin semne. Grupul studenţesc Effatta „cântă“ în cor la biserică şi joacă piese de teatru folosind limbajul semnelor, pentru cei ca ei care sunt captivi într-o lume veşnic tăcută.

I-am cunocut pe oamenii extraodinari din corala Effatta, acum câteva zile, într-o seară când repetau pentru o reprezentaţie pe care aveau să o dea la o televiziune renumită din Bucureşti. La îndemnul Arhiepiscopului Argeşului şi Muscelului, Calinic, şi prin munca titanică a unor oameni precum preotul Constantin Onu, la Piteşti a început un program menit să ducă în lumea surzilor cuvântul lui Dumnezeu.

Citește mai mult