DUMNEZEU – MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ tradusă în limbajul mimico-gestual liturgic românesc (IV)

Analiză teologică

Termenul Dumnezeu, în limba greacă, Theos, Theotes, în limba latină Deus, Dominus deus, înseamnă „fiinţă supremă, existenţă divină personală”.

Apelativul sau titlul Domnul folosit pentru Dumnezeu este, în Vechiul Testament, corespondentul ebraicului Yahve. Din respect pentru Numele prea sfânt, revelat de Dumnezeu lui Moise (Iş. 3, 13-14), evreii nu-l pronunţau.

În Noul Testament, nu este folosit niciodată Yahve. În toate citatele din Vechiul Testament şi în aluziile la textele vechi testamentare pe care le găsim în

Noul Testament, Dumnezeu este numit (o)kierios Domnul, pe linia folosirii acestui nume în Septuaginta.

Argumentarea şi execuţia gestului

Mişcarea mâinii în sensul invers acelor de ceasornic am înţeles-o prin aceea că veşnicia lui Dumnezeu este adusă aici şi acum, la momentul afirmării dumnezeirii. Prin modul în care mâna dreaptă se află în configuraţia canonică a executării Sfintei Cruci, dumnezeirea trinitară se asimilează mâinii lui Dumnezeu, „o mână dreaptă ieşită din nor” (Psalmii 118, 18). Cele trei degete, – cel mare, arătătorul şi mijlociul – reprezentând Cerul, celelalte două, strâns unite în podul palmei, reprezentând pământul, dau consistenţă afirmaţiei mărturisitorului gesticulant.

Mişcarea circulară transmite înţelesul larg al ciclicităţii, al permanenţei, al veşniciei.

Postura interpretului, executantului, trebuie să fie totdeauna una solemnă, convingătoare. Atitudine, convingere, solemnitate, certificare, sunt atributele esenţiale ale unei reprezentări şi comunicări pentru cel care mărturiseşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Execuţia gestului este în întregime fundamentată pe argumentele mai sus enunţate. Pentru a exprima, în limbajul mimico-gestual, ideea de Dumnezeu, se împreunează primele trei degete de la mâna dreaptă închipuind Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, iar celelalte două degete le lipim, strâns, de podul palmei.

Mâna, cu degetele în această configuraţie, se află peste nivelul capului, în partea dreaptă, unde descrie o mişcare circulară, în sens invers acelor de ceasornic.

Privirea însoţeşte mişcarea mâinii, iar gestul poate fi însoţit de mimarea cuvântului Dumnezeu.

va urma

Pr. conf. dr. Constantin Onu Nr. telefon: 0722483296 E-mail: sfpalama@yahoo.com Web: www.effatta.ro www.mavrodolu.ro

Lasă un comentariu