UNUL – MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ tradusă în limbajul mimico-gestual liturgic românesc (III)

Analiză teologică

În textul Crezului, sensul pe care îl dobândeşte cuvântul unul este dat de dogmatică, aceasta consemnând, în mod unitar, credinţa într-un singur Dumnezeu sau monoteismul, teză susţinută de toţi Părinţii şi Scriitorii bisericeşti care s-au ocupat de acest adevăr: „Dumnezeu este unul”. Sfântul Apostol Pavel scrie corintenilor: „… pentru noi este un singur Dumnezeu-Tatăl, din care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin el” (I Cor. 8, 6), iar Sfântul Efrem Sirul27 zice „Dacă nu e un singur Dumnezeu, nu e Dumnezeu”.

Argumentarea şi execuţia gestului

Gestul corespunzător numeralului unu exprimă într-un mod ferm, clar, indubitabil, după cum s-a şi argumentat teologic, unicitatea, singularitatea pe care noi o sugerăm şi o argumentăm prin gesticularea cu mâna dreaptă a acestuia. În limbajul mimico-gestual liturgic, gestul semnifică accentuarea singularităţii unicului Dumnezeu, pe care o privim şi o acceptăm ca pe singurul absolut suprem.

Gestul se execută prin indicarea numeralului unu cu mâna dreaptă, îndoită din cot, astfel încât braţul şi antebraţul formează un V. Mâna, cu dosul orientat spre interlocutor, va avea degetul indicator întins, orientat cu vârful în sus, iar celelalte degete strânse în podul palmei. Privirea este îndreptată către receptor, iar gestul poate fi însoţit de mimarea cuvântului unu.

va urma

Pr. conf. dr. Constantin Onu Nr. telefon: 0722483296 E-mail: sfpalama@yahoo.com Web: www.effatta.ro www.mavrodolu.ro

Lasă un comentariu